2013

         Uitandu-ma la postarile mele, observ ca anul 2013 nu exista! M-am uitat in urma si am realizat ca a fost un an minunat si, totusi, nu am scris nimic! Apoi, s-a facut lumina, de ce?!...mi-am amintit de un interviu al unei autoare contemporane, pe care l-am vazut pe BBC, siii, doamna respectiva a  spus ca pentru a scrie bine este nevoie de o mare singuratate! Fapt care m-a speriat si din cauza aceasta am refuzat sa mai deschid blogul, desi sora mea ma tot indemna: Mai realizeaza si tu, macar o postare! :)
         ....simt nevoia sa transpun gandurile, dar totodata, mi-e teama sa nu gresesc! Apoi, incep sa ma contrazic( boala veche si grea, de altfel), vad diverse bloguri si incep sa capat curaj!
          Daca altii pot, eu de ce sa nu pot?! Nu-i asa, draga mea?!
          Back in business...nu stiu pentru cat timp insa, dar sper sa fie pentru cat mai mult! :*

E timpul pentru mine...

        Pfuu, a trecut atata timp de cand nu am mai scris pe acest blog incat nu-mi recunosc nici propriile ganduri! Recitesc gandurile si parca nu ma recunosc...sunt chiar mandra! :) S-au intamplat atat de multe incat nici nu stiu cu ce as incepe, am atatea de povestit!...
        Asa cum am scris anterior, vreau sa invat sa spun NU! si sa incerc sa-mi pastrez in jur doar persoanele care nu ma afecteaza la nivel energetic( stiu, suna ciudat, dar asta simt! sunt unele persoane care parca te obosesc cu gandurile, desi poate nu asta e scopul lor).
        Astfel, anul acesta mi-am promis sa-mi schimb partial felul de a fi, de a reactiona.
        Si am inceput usor-usor: am renuntat la o prietenie!
        Mi-a fost foarte greu, dar uneori ma impovara si simteam ca nu invat nimic, nu evoluez. Vorbeam la telefon cu orele, fiecare isi povestea problemele, ne intalneam sporadic siii...in rest, nimic! Aveam senzatia uneori ca sunt un jurnal, un interlocutor ale carui pareri parca nici nu erau auzite uneori. Am incercat de mai multe ori sa intrerup aceasta amicitie, dar nu puteam; dar, ceva s-a intamplat in mine! Am simtit ca aceasta e decizia corecta, desi uneori mai aprofundez corectitudinea deciziei. Asa sunt eu: fff nehotarata si incep imediat sa ma indoiesc de propriile decizii!
       Asta urasc cel mai mult la o persoana si de acest sindrom sufar chiar eu! Of, daca as gasi leacul!!!
        Probabil din cauza educatiei primite acasa am ajuns sa fiu asa sau poate datorita unei nevoi ascunse de a nu fi respinsa, incerc si eu sa gasesc explicatii. Nu sunt psiholog, nici nu pretind a emite judecati demne de un psiholog, dar incerc sa ma vindec singura.
       Asaa, primul pas a fost facut! Am reusit sa ma desprind de o persoana care a facut parte din viata mea cam 14 ani, cu greu, dar am reusit( bine, si la momentul acesta simt o usoara indoiala; tipic feminin!). Ma tot repet....oare ce sa insemne asta?!
       Mai mult chiar, am ajuns sa mai fac inca un lucru: spre uimirea mea, am inceput sa spun NU POT!, dar inca imi motivez constant decizia! :))
       Surpriza( chiar si pentru mine!), anul trecut am experimentat medicina homeopata, sunt incantata fiindca simt ca organismul meu nu mai este supus unei invazii medicamentoase. In schimb, parca imi ascult si aud mai bine trupul, sufletul si gandurile...ceea ce uneori ma cam sperie! Nu prea cred in teorii, gen legaturi energetice, tehnici florale Bach sau alte de genul, insa homeopatia mi-a demonstrat ca te poti vindeca doar daca crezi in fortele ei curative. Stiam de mai multi ani de aceasta terapie, dar am refuzat sa cred, uneori total, alteori partial. Ajungand intr-o etapa in care nimic parca nu mai dadea rezultate, mi-am pus toata speranta in acest tip de medicina si, cu sustinerea prietenei mele, m-am lasat pe mana doamnei doctor. O doamna in adevaratul sens al cuvantului, un pansament pentru trupul dezamagit, dar si pentru suflet! Doamna, va multumesc pentru sansa!
       Un lucru l-am invatat si nu o sa-l uit: trebuie sa am grija de mine singura fiindca nimeni, dar nimeni nu o sa aiba grija de mine precum parintii!

...multumesc mult!

         Rezolutia de Anul Nou pentru 2014 a vizat o schimbare la mine, in sensul sa primeze ceea ce simt, ceea ce vreau eu, pe scurt sa invat sa spun NU!
        Asadar, totul a inceput de la ziua mea de nastere pe care anul acesta am preferat sa o petrec altfel. In consecinta, am hotarat sa sarbatoresc intr-un cerc restrans: eu, parintele, dascalul de la biserica si 2-3 prietene. Ma urmarea gandul de a face o slujba de multumire de ziua mea de nastere si anul acesta am avut curajul sa ma duc la biserica si sa intreb daca se poate sa fac o aghiazma. Parintele a acceptat fara ezitare, fapt care mi-a umplut sufletul de bucurie. A fost cea mai frumoasa zi de nastere pentru sufletul meu, am simtit o bucurie care mi-a inundat sufletul si mi-a dat speranta si incredere pentru realizarea a tot ce mi-am propus. A fost un pas marunt, dar o mare realizare!
        Tot in stransa legatura cu apropierea mea de Divinitate, am vrut sa multumesc Domnului pentru tot binele care ma inconjoara, oamenii minunati care imi umplu existenta, si am zis sa incerc sa tin posturile de peste an, atat cat pot.
        Astfel, primul post pentru mine este cel al Pastelui, dar nu am reusit sa ma tin de cuvant decat partial si totusi...un ingeras trimis de Dumnezeu mi-a trezit gandul dintai.
        Fiind vineri, la serviciu urma sedinta si surpriza, seful nostru a hotarat sa fie una scurta si chiar sa plecam la ora 14.30...intr-o zi  minunata de primavara a fost cea mai frumoasa veste! Asadar, am plecat de la serviciu cu gandul sa ma duc la biserica din cartier pentru  participa la slujba pentru Sf. Maslu, fapt pe care l-am si facut. A fost decizia potrivita deoarece asa am ajuns sa vorbesc cu o doamna draguta care m-a ajutat sa-mi organizez faina, uleiul si lumanarile pe masa. Insa, dupa slujba, doamna a fost amabila si mi-a prezentat programul activitatilor si m-a incurajat sa vin sa ma marturisesc, desi nu tinusem postul corect. Si, asa am ajuns intr-o zi de sambata sa ma marturisesc cu o deplina seninatate...in acea biserica ma simt ca acasa, oamenii sunt atat de linistiti incat cred ca sunt intr-o alta lume! Daaa, m-am marturisit si chiar am fost sfatuita sa  iau aghiazma mare si apoi sa continuu postul si inainte de sarbatoarea Floriilor sa ma intorc sa ma marturisesc si sa iau Sfanta Impartasanie!...marturisesc ca nu m-am marturisit de vreo 4 ani si chiar imi lipsea acest lucrul!
        Am fost la doctor cu sufletul, l-am deschis si am pus pe tava toate temerile si nedumeririle mele!
Siii, nu e tot, am reusit, in sfarsit sa platesc o Liturghie...un alt lucru pe care il astept de mult timp!
         Daaa....sunt multe aspect pe care mi le-am dorit sa le fac, dar din nestiinta sau teama, am evitat sa le fac! A venit si ziua in care ingerasul mi-a aparut in cale si m-a indrumat spre ceea ce voiam sa fac, si chiar am reusit sa fac totul in doar 2 zile!
        Cum sa nu ai incredere in puterea Domnului?!...El iti trimite ajutoare care te conduc pe drumul care trebuie, cand trebuie. Din neant apar sanse, persoane, chiar necunoscute, care te ghideaza spre calea cea buna.
         Ii multumesc sefului meu fiindca ne-a scurtat sedinta , doamnei de la biserica si parintelui Mihai....va multumesc pentru ajutorul dat unui suflet insetat de Dumnezeu! Iti multumesc, Doamne!
        Simt o liniste in suflet si o mare incredere in mine, simt ca pot face mai mult si vreau sa incep calatoria spre o fiinta mai buna!
        Multumesc...un cuvant, dar care spus din inima la momentul potrivit deschide porti de mult inchise! Mi-am amintit de ceva citit intr-o carte numita Magia, scrisa de Rhonda Byrne: autoarea indemna sa practicam recunostinta, sa multumim delliberat si asa vom descoperi cum viata ni se poate schimba, cum va intra magia!
        Consider ca practicarea recunostintei fata de Dumnezeu si fata de semenii nostrii, un trai cu gandul la Decalog si pasirea pragului Casei Domnului (cat mai des cu putinta sau atat cat poate sufletul) ne-ar face sa traim frumos, in deplina impacare cu sine si cu ceilalti!

30 days shred, hmm!

        Vesnicul Facebook, sursa de informatii, mi-a oferit ocazia sa gasesc un link la o postare vis-à-vis de dorinta mea de a merge la o sala care sa fie aproape de casa, sa coste putin si sa aiba un program potrivit pentru mine....o utopie :)), fapt pentru care am amanat mersul la sala pana cand voi gasi sala perfecta! Siii, surpriza, gasesc un link care m-a directionat spre un antrenament care se mi se potriveste!!!
         Daaa, o sala pentru mine: este aproape de mine( la mine in sufragerie, ce pot sa vreau mai mult de atat!), programul mi-l fac eu, siii antrenamentul dureaza doar 30 minute maxim cu tot cu mini-pauze!!!...si, uitasem, e free!!! https://www.youtube.com/watch?v=1Pc-NizMgg8&noredirect=1
         Of, si asa a inceput Odissea numita 30 days shred cu Jillian Michaels! Este un program aparent usurel, dar imi place ca totul e gandit bine pentru mine :)) Daaa, sunt doua asistente, o incepatoare si o tipa avansata! De cand am auzit ca exista doua nivele am hotarat ca eu niciodata nu voi ajunge la avansati, ma multumesc cu partea pentru incepatori all my life! :)) Sunt mandra de mine fiindca reusesc sa tin pasul cu Anita( l-am retinut deoarece acesta este numele mamei mele!)! Nu stiu de ce, dar parca organismul meu tipa dupa antrenamentul cu Jillian!...sa vedem cand ajung la level 2!
        Dar totul a inceput din cauza prietenei mele, Nico, care vesnic ma indeamna sa tin regim, sa fac sport, sa fiu atenta la ceea ce mananc. Astfel, dupa lungi si aprige  discutii, am hotarat sa ne scriem ceea ce mancam zilnic, cata miscare facem, un fel de suport moral pentru planul nostru de stil de viata, cum ne place sa numim  dieta :) !
        Zis si facut, zilnic de doua ori pe zi am intrat pe internet si i-am scris tot ce am mancat in ziua respectiva, dar este foarte greu sa intri zilnic sa scrii ca intr-un jurnal! Recunosc ca pentru mine este util, ma ajuta sa tin evidenta alimentelor consumate(aspect important pentru mine) si reprezinta un fel de meniu zilnic pentru zilele cand sunt in pana de idei pentru un pranz, mic-dejun etc. Mai mult chiar,
privind in urma, realizez eforturile depuse de mine si constientizez ca se merita: un ten curat, o stare de bine!...aa, am uitat sa mentionez, ne-am propus sa consumam sucuri de legume, de fructe si cat mai rar, cu putinta, mancare gatita iar dulciuri, vesnicele dorite inamice in calea oricarei diete si oricarui stil de viata sanatos, macar o data pe saptamana, duminica ziua de sarbatoare! Yuupii!!!
        Conteaza foarte mult sprijinul celuilalt: cand esti decumpanit si fara idei, gasesti un mesaj de incurajare si, parca, te insufletesti si continui opera inceputa!
        Zilele acestea am fost preocupata cu problemele sufletului, dar nu am neglijat nici partea modului de viata promis...totusi, am comis o abatere! Am primit niste vouchere pentru McDonald's(daa, stiuuu, nu sunt alimentele incluse pe lista pentru o viata sanatoasa, daaaar, eu nu pot rezista unei portii de cartofi prajiti si unui dublu cheeseburger; la urma urmei, cat rau pot face?!). In timp ce savuram minunatul sandwich, in mintea deja imi planificam cum o sa fac de doua ori programul lui Jillian si, gataa, am scapat! Daaar, mi-am amintit de spusele unei colege, care mi-a povestit ca, intr-o perioada cand tinea regim de slabit prin acupunctura, daca mananci fast-food, vreo saptamana nu dai niciun kilogram jos, iar rezultatele micii slabiciuni se vad mai tarziu! Nuu peste 10 ani, ci in vreo saptamana, si nu cred ca vreau sa vad cifrele de la cantar! :))                                                   
       Vaaai, dar ce buna ar fi fost o prajitura dupa asa un festin! Of, noroc cu constiinta asta, altfel as fi savurat intr-o clipita ceva dulce!
        Si asa, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea, banala ce-i drept, dar mereu actuala pentru doamnele si domnisoarele supuse dictaturii zaharului! :)) Atentie, a nu se intelege ca mancam in mod voit atat de multe dulciuri, nu stim ce se intampla, dar o forta mai mare decat noi ne face sa cumparam si sa consumam asemenea lucruri nesanatoase de altfel! :)

Alergand pe tocuri...Anna Maxted

Unii oameni nu ajung niciodata sa fie cool, iar Puff Daddy si cu mine suntem doi dintre ei. El exagereaza cu bijuteriile, iar eu pun prea mare pret pe autoritate.(p.72)

Sunt genul de om care reuseste numai daca respecta regulile. Altii traiesc pe marginea prapastiei. Dar, daca eu as incerca, as cadea.(p.73)

         Ma regasesc in unele din crampeiele de ganduri adunate in aceasta carte,nu stiu ce ma tine aproape de ea! Nu e genul meu de lectura, desi alambicata la inceput (mi-a luat ceva timp pana sa deslusesc care si cum stau treburile cu personajele), lectura avanseaza in mod placut destul de usor, e ca o comedie usoara cu adolescenti!....abia astept sa vad ce cale va alege: sa mearga pe marginea prapastiei sau tot pe drumul batatorit?
         Fac mereu ceva in functie de cineva, si cred ca ar fi timpul, stiu asta in mod clar, sa fac ceea ce simt eu! Doar ca e tare dilematic drumul meu, nici eu nu-l stiu! Dar merita incercat fiindca azi ma simt mai puternica, mai curajoasa, daca nu acum, atunci cand?....am trait si am mers relativ pe langa drumul drept, am vazut cum e sa mergi pe  marginea prapastiei, dar nu e pentru mine.....e adrenalina, e funny, dar e prea dezordonat si constructia mea nu-mi permite luxul de a spune: Si ce daca, o luam de la capat cumva! Sunt precauta, imi place ca atunci cand am nevoie de ceva sa deschid dulapul si sa imi satisfac nevoia, nu sa astept, sa imi fac planuri, sa ma gandesc cum as putea sa fac sa obtin un lucru....un teanc de sacrificii!
       P/S: Gandul schimbarii m-a tot urmarit, fapt care s-a materializat timid, intr-un final! :)Bineinteles, ca nu am avut rabdare sa termin cartea, desi e inca pe noptiera, alaturi de alte carti care isi asteapta randul la lectura!

Despre visuri...

Hmmm.....intotdeauna ce mi-am dorit, mai devreme sau mai tarziu, s-a indeplinit! Tot ce mi-am imaginat in cele mai mici detalii, cadre in care m-am vazut, totul s-a intamplat exact cum mi-am plasmuit in lumea mea!

           La ora de geografie impreuna cu o prietena de a mea ne placea sa ne intrecem la nivelul cunostintelor noastre despre relieful, apele si resursele tarii noastre! In jocurile noastre ne-am facut un top al locurilor in care am dori sa ajungem, sa le vedem cu ochii nostri, nu doar in pozele din manual. Am fi vrut sa mergem la Focul viu, la Vulcanii noroiosi, la cel mai mare ghetar din estul Europei care se afla in muntii Apuseni, sa ne odihnim pe malul lacului Sfanta Ana, la Cimitirul Vesel, sa ajungem la Sovata sa vedem Lacul Ursu, sa coboram in adancul pamantului intr-o salina, sa vedem teiul lui Eminescu, plopii fara sot si sa privim padurea de argint!!!
          Cat despre celelalte teritorii din afara tarii.....sunt mult prea multe, dar doua sunt inca de actualitate in suflet: Mormantul sfant si piramidele....aaah, si Cascada Niagara!
          Anii au trecut si viata ne-a dus pe drumuri separate, insa visul de a vedea cu ochii nostri macar unele zone ne-a ramas in suflet! Topul acela m-a urmarit in subconstient: cum se poate sa inveti despre anumite lucruri fara sa le vezi, cum sa le fixezi, cum sa le stii atat de precis?.....nimic nu se compara cu imaginea ce mi-a ramas in memoria afectiva a Vulcanilor noroiosi, cu drumul strabatut pana acolo, cu tipul de sol.....tot ce am invatat la geografie, acum imi apareau crampeie de cunostinte! Cred ca mi s-ar fi intiparit si as fi inteles mult mai usor!
         Intr-un singur an am reusit sa imi indeplinesc o parte din dorintele mele legate de geaografia Romaniei: am vazut lacul Sfanta Ana...ce liniste era si ce curatenie! Incercam sa cuprind lacul cu privirea, sa-l fotografiez, sa mi-l intiparesc in cele mai mici detalii......era in fata mea, imi treceam mana prin apa sii..tot nu credeam ca e real, finally!
         .....tot in aceeasi excursie, in care am plecat datorita unui inger pe care Dumnezeu mi l-a scos in cale, am vazut singura planta carnivora din Romania, si e atat de mica si totusi atat de periculoasa!
          Ce aer curat si ce sentiment placut de alta lume, de relaxare totala am simtit in Praid, la Sighisoara!
           Ne dorim atat de multe.....si totusi, daca ne dorim din tot sufletul, apar momente, persoane in drumul tau care te duc acolo unde iti doresti....trebui doar sa iti doresti si sa accepti sa mergi!

Concuurs.....Makeup and Beauty By Kleo &Total Pro Beauty

            Fiindca sunt fascinata de cate minuni pot face pensulele de machiaj, am gasit un concurs la care se poate castiga un set!!!! Iata aici: link
            Succes tuturor! Poate castig, daca nu...e bine si asa, macar am participat! :)