Hmmm.....intotdeauna ce mi-am dorit, mai devreme sau mai tarziu, s-a indeplinit! Tot ce mi-am imaginat in cele mai mici detalii, cadre in care m-am vazut, totul s-a intamplat exact cum mi-am plasmuit in lumea mea!
La ora de geografie impreuna cu o prietena de a mea ne placea sa ne intrecem la nivelul cunostintelor noastre despre relieful, apele si resursele tarii noastre! In jocurile noastre ne-am facut un top al locurilor in care am dori sa ajungem, sa le vedem cu ochii nostri, nu doar in pozele din manual. Am fi vrut sa mergem la Focul viu, la Vulcanii noroiosi, la cel mai mare ghetar din estul Europei care se afla in muntii Apuseni, sa ne odihnim pe malul lacului Sfanta Ana, la Cimitirul Vesel, sa ajungem la Sovata sa vedem Lacul Ursu, sa coboram in adancul pamantului intr-o salina, sa vedem teiul lui Eminescu, plopii fara sot si sa privim padurea de argint!!!
Cat despre celelalte teritorii din afara tarii.....sunt mult prea multe, dar doua sunt inca de actualitate in suflet: Mormantul sfant si piramidele....aaah, si Cascada Niagara!
Anii au trecut si viata ne-a dus pe drumuri separate, insa visul de a vedea cu ochii nostri macar unele zone ne-a ramas in suflet! Topul acela m-a urmarit in subconstient: cum se poate sa inveti despre anumite lucruri fara sa le vezi, cum sa le fixezi, cum sa le stii atat de precis?.....nimic nu se compara cu imaginea ce mi-a ramas in memoria afectiva a Vulcanilor noroiosi, cu drumul strabatut pana acolo, cu tipul de sol.....tot ce am invatat la geografie, acum imi apareau crampeie de cunostinte! Cred ca mi s-ar fi intiparit si as fi inteles mult mai usor!
Intr-un singur an am reusit sa imi indeplinesc o parte din dorintele mele legate de geaografia Romaniei: am vazut lacul Sfanta Ana...ce liniste era si ce curatenie! Incercam sa cuprind lacul cu privirea, sa-l fotografiez, sa mi-l intiparesc in cele mai mici detalii......era in fata mea, imi treceam mana prin apa sii..tot nu credeam ca e real, finally!
.....tot in aceeasi excursie, in care am plecat datorita unui inger pe care Dumnezeu mi l-a scos in cale, am vazut singura planta carnivora din Romania, si e atat de mica si totusi atat de periculoasa!
Ce aer curat si ce sentiment placut de alta lume, de relaxare totala am simtit in Praid, la Sighisoara!
Ne dorim atat de multe.....si totusi, daca ne dorim din tot sufletul, apar momente, persoane in drumul tau care te duc acolo unde iti doresti....trebui doar sa iti doresti si sa accepti sa mergi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu