Alergand pe tocuri...Anna Maxted

Unii oameni nu ajung niciodata sa fie cool, iar Puff Daddy si cu mine suntem doi dintre ei. El exagereaza cu bijuteriile, iar eu pun prea mare pret pe autoritate.(p.72)

Sunt genul de om care reuseste numai daca respecta regulile. Altii traiesc pe marginea prapastiei. Dar, daca eu as incerca, as cadea.(p.73)

         Ma regasesc in unele din crampeiele de ganduri adunate in aceasta carte,nu stiu ce ma tine aproape de ea! Nu e genul meu de lectura, desi alambicata la inceput (mi-a luat ceva timp pana sa deslusesc care si cum stau treburile cu personajele), lectura avanseaza in mod placut destul de usor, e ca o comedie usoara cu adolescenti!....abia astept sa vad ce cale va alege: sa mearga pe marginea prapastiei sau tot pe drumul batatorit?
         Fac mereu ceva in functie de cineva, si cred ca ar fi timpul, stiu asta in mod clar, sa fac ceea ce simt eu! Doar ca e tare dilematic drumul meu, nici eu nu-l stiu! Dar merita incercat fiindca azi ma simt mai puternica, mai curajoasa, daca nu acum, atunci cand?....am trait si am mers relativ pe langa drumul drept, am vazut cum e sa mergi pe  marginea prapastiei, dar nu e pentru mine.....e adrenalina, e funny, dar e prea dezordonat si constructia mea nu-mi permite luxul de a spune: Si ce daca, o luam de la capat cumva! Sunt precauta, imi place ca atunci cand am nevoie de ceva sa deschid dulapul si sa imi satisfac nevoia, nu sa astept, sa imi fac planuri, sa ma gandesc cum as putea sa fac sa obtin un lucru....un teanc de sacrificii!
       P/S: Gandul schimbarii m-a tot urmarit, fapt care s-a materializat timid, intr-un final! :)Bineinteles, ca nu am avut rabdare sa termin cartea, desi e inca pe noptiera, alaturi de alte carti care isi asteapta randul la lectura!

Despre visuri...

Hmmm.....intotdeauna ce mi-am dorit, mai devreme sau mai tarziu, s-a indeplinit! Tot ce mi-am imaginat in cele mai mici detalii, cadre in care m-am vazut, totul s-a intamplat exact cum mi-am plasmuit in lumea mea!

           La ora de geografie impreuna cu o prietena de a mea ne placea sa ne intrecem la nivelul cunostintelor noastre despre relieful, apele si resursele tarii noastre! In jocurile noastre ne-am facut un top al locurilor in care am dori sa ajungem, sa le vedem cu ochii nostri, nu doar in pozele din manual. Am fi vrut sa mergem la Focul viu, la Vulcanii noroiosi, la cel mai mare ghetar din estul Europei care se afla in muntii Apuseni, sa ne odihnim pe malul lacului Sfanta Ana, la Cimitirul Vesel, sa ajungem la Sovata sa vedem Lacul Ursu, sa coboram in adancul pamantului intr-o salina, sa vedem teiul lui Eminescu, plopii fara sot si sa privim padurea de argint!!!
          Cat despre celelalte teritorii din afara tarii.....sunt mult prea multe, dar doua sunt inca de actualitate in suflet: Mormantul sfant si piramidele....aaah, si Cascada Niagara!
          Anii au trecut si viata ne-a dus pe drumuri separate, insa visul de a vedea cu ochii nostri macar unele zone ne-a ramas in suflet! Topul acela m-a urmarit in subconstient: cum se poate sa inveti despre anumite lucruri fara sa le vezi, cum sa le fixezi, cum sa le stii atat de precis?.....nimic nu se compara cu imaginea ce mi-a ramas in memoria afectiva a Vulcanilor noroiosi, cu drumul strabatut pana acolo, cu tipul de sol.....tot ce am invatat la geografie, acum imi apareau crampeie de cunostinte! Cred ca mi s-ar fi intiparit si as fi inteles mult mai usor!
         Intr-un singur an am reusit sa imi indeplinesc o parte din dorintele mele legate de geaografia Romaniei: am vazut lacul Sfanta Ana...ce liniste era si ce curatenie! Incercam sa cuprind lacul cu privirea, sa-l fotografiez, sa mi-l intiparesc in cele mai mici detalii......era in fata mea, imi treceam mana prin apa sii..tot nu credeam ca e real, finally!
         .....tot in aceeasi excursie, in care am plecat datorita unui inger pe care Dumnezeu mi l-a scos in cale, am vazut singura planta carnivora din Romania, si e atat de mica si totusi atat de periculoasa!
          Ce aer curat si ce sentiment placut de alta lume, de relaxare totala am simtit in Praid, la Sighisoara!
           Ne dorim atat de multe.....si totusi, daca ne dorim din tot sufletul, apar momente, persoane in drumul tau care te duc acolo unde iti doresti....trebui doar sa iti doresti si sa accepti sa mergi!

Concuurs.....Makeup and Beauty By Kleo &Total Pro Beauty

            Fiindca sunt fascinata de cate minuni pot face pensulele de machiaj, am gasit un concurs la care se poate castiga un set!!!! Iata aici: link
            Succes tuturor! Poate castig, daca nu...e bine si asa, macar am participat! :)

Bon Jovi

Cand eram in clasa a VII-a s-a organizat o tombola cu premii cu ocazia sarbatorilor Craciunului. Am primit cadou o caseta cu Bon Jovi si am ascultat primele acorduri de la o melodie siiii.....de atunci nu am vrut sa ascult aceasta formatie! De ce?....fiindca in mintea mea credeam ca era rock, o muzica nedigerabila de sufletul meu!

        Dar peste ani am descoperit ce greseala am facut, si acum regret ca nu am avut curiozitatea sa ascult macar o singura data toata caseta! ....As vrea sa-i pot multumi celui care a vrut sa-mi largeasca orizontul muzical si caruia eu nu i-am zis nimic in legatura ca acel cadou minunat!

        Ascult Bon Jovi si nu pot sa inteleg cum de nu am avut placerea de a asculta aceste melodii deosebite, de a intelege aceste versuri extraordinare. Uneori, ma regasesc in unele versuri, alteori imi vine sa ascult o melodie on and on...
         Si videoclipurile.....deosebite!

          Medicament pentru sufletul meu...aduce liniste si pace, o stare de impacare cu mine insumi! Sleep well my love!

Without you there's no place to belong...

Can you hear me?.....plangand, intrebandu-ma de ce toate s-au dus, de ce suntem aici si nu acolo unde trebuia sa fim conform visurilor noastre!

            Pfuu, e atat de greu sa te trezesti ca tot ce ti-ai dorit, tot ce ti-ai planificat se duce intr-un neant....am capatat un soi de frica incat mi-e teama sa aduc in discutie anumite subiecte, parca din teama de a nu se indeplini! Mi-am dorit atat de multe lucruri incat uneori ma intreb daca acele visuri erau ale mele sau imi doream doar din inertie, dintr-un  spirit de turma, dintr-o dorinta de a ma incadra in aceasta lume, de a fi in rand cu lumea, cu ceilalti! Siii, totusi, ce vreau eu?....cred ca nici eu nu mai stiu!
          Ce imi doream cand eram mica? ...nu stiu! As vrea sa pot spuna ca imi doream ceva, dar nu-mi amintesc sa-mi fi dorit ceva cu ardoare. De exemplu, cand voi fi mare, voi fi medic! Nuuuu...., ganduri de astea n-am avut! Am crezut ca toata lumea traieste la fel cum traiesc eu, ca toti au de toate, ca simplul serviciu iti va aduce comfortul de care ai nevoie, independenta financiara si posibilitatea de a trai o viata pe cat am trait pana la varsta crudei treziri la realitate!
          E trist ca am ajuns aici si inca nu-mi vine a crede ca, desi am facut ce trebuie, am mers pe drumul drept si corect, nu sunt pe drumul pe care il consideram ca e cel pe care toti trebuie sa mergem...intr-o lume in care fiecare merge la serviciu, apoi vine acasa si isi traieste viata asa cum ii place! Dar nu, nu e asa!
          Pe langa dezamagirile cotidiene, se mai intampla si alte evenimente minore sau majore care nu fac altceva decat sa doara si mai mult, sa acutizeze ...
          Unde e locul meu? Ce ar fi trebuit sa fac si n-am facut? Probabil n-ar fi trebuit sa ma opresc din mers, ar fi trebuit sa-mi urmez calea in acea zi....din acel moment viata mea a luat alt sens si acum sunt in deriva!

         De ce ma intorc cu gandul la tine desi ar trebui sa privesc in alta parte?.....stiu raspunsul, dar ma amagesc ca l-am uitat, l-am pitit intr-un colt indepartat al sufletului meu pe care nu vreau sa-l deranjez!

A dream came true...

"Se spune ca atunci cand Dumnezeu iti daruieste un cadou ti-l impacheteaza intr-o problema. Imi amintesc ca intr-un moment mai dificil din viata mea cineva imi povestea: daca strivesti masline...iese ulei; nu iese vin daca strugurii nu sunt presati; nici parfum nu poti face fara sa strivesti florile...Simti presiune in viata ta ? Asculta-ma bine! Dumnezeu scoate ce-i mai bun din tine!"

              Incerc sa-mi aduc aminte unde am citit aceste randuri. Nu sunt gandurile mele, nu le-am gasit la momentul potrivit pentru mine...desi chiar daca le-as fi citit, cu siguranta nu le-as fi trecut prin filtrul trairilor mele astfel incat sa reusesc sa inteleg sensul acestor vorbe. Acum au sens desi  uneori mi se pare ca sensul acela din planl mental as vrea sa coboare, sa se transforme in ceva concret! Teoretic am inteles ideea, dar practic nu vad nimic.....! Uneori consider ca toate au rostul lor.           

             Astfel, acum vreo 10 ani ma gaseam citind afisele cu tot felul de scoli de dans, imi doream atat de mult sa ajung si eu la un curs! M-am dus doar sa ma interesez la cel mai apropiat centru de casa mea, dar programul era tocmai pe dos pentru mine. In acea perioada eram studenta la zi, lucram si incercam sa mai petrec putinul timp liber cu cine se nimerea ....credeam ca totul e posibil dupa ce termini studiile! :(

             Dar visul meu s-a indeplinit, mult mai tarziu ce-i drept! Prima incercare a fost datorita unui coleg de serviciu; el impreuna cu o grup de fete si baieti m-au luat peste tot: la cursuri de dans, la petrecerile de dupa cursuri, la tot felul de evenimente organizate...dar parca nu ma integram! Asa ca am renuntat, cu gandul ca am doua picioare stangi si corpul ...o buturuga :))  Dar incercarea mea nu a luat sfarsit aici! In timp ce navigam pe internet am peste o pagina a unei scoli de dans din apropierea casei mele si am simtit ca la aceasta scoala de dans trebuie sa merg! In plus, intr-o seara m-am intalnit cu niste amice si, la o mica discutie, ele m-au anuntat ca se duc la o scoala de dansuri unde noi, cei care lucram in acelasi domeniu, avem reducere 50 % din abonament si ca marti se duc .....Astfel, ajung la ziua cu pricina si acolo ma intalnesc cu amicele mele. Am zis ca va fi ok avand in vedere ca macar cunosc cateva persoane, dar dupa prima ora pot sa spun ca de atunci abia astept urmatorul curs....ce e atat de interesant si placut?! ....probabil modul de predare, faptul ca acum sunt dispusa sa invat, dar in ritmul meu!

         Nici eu nu stiu exact, dar simt ca abia astept zilele de luni si miercuri ca sa ma duc la dansuri! E amazing cum un lucru atat de simplu iti poate schimba starea de spirit! Mai ales ca azi am fost si laudata! Ce bucurie am simti si cata incredere am capatat in cele doua picioare stangi si in acea buturuga! :))

         Sunt persoane care imi critica modul de a gandi, dar eu consider ca Dumnezeu iti da la timpul potrivit acel lucru pe care ti-l doresti, respectand niste conditii: sa stii ce vrei, sa vrei cu tarie si sa ai incredere in faptul ca atunci cand esti pregati, cu siguranta, se va intampla!

uneori mi-e greu sa inteleg de ce...

"Cel mai dureros lucru in dragoste e ca sufletul ti-l fura, de obicei, cel ce are mai putina nevoie de el." [I. L. Caragiale]

              De ce se intampla atatea lucruri? De ce atatea persoane in jurul meu sufera, fiecare din motive proprii? Incerc sa inteleg; uneori, suferintele mi se par mai mari decat poate suporta o persoana. As spune ca functioneaza principiul acela pe care l-am invatat candva la pedagogie sau la psihologie, dar nu mai stiu exact cum se numeste: pui copilul sa rezolve o problema usoara, apoi mai grea si, in final, o problema care ii depaseste nivelul;scopul ultimei probleme e ca rezolvand aceasta problema sa isi depasesca singur nivelul intelectual, pregatindu-l insa pentru viitoarele probleme. Oare asa e si in viata? Trebuie sa trecem prin situatii, pe care le auzeam la altii, mult prea dificile pt noi....care este sensul? Sa fim pregatiti pentru mai rau de atat. O sa fim oare nevoiti sa trecem prin situatii si mai grele? Mai grele de atat? Poate pentru unii probleme mele sunt banale, dar mie in momentul in care ma aflu mi se par covarsitoare. Uit de ele, dar, cand aud situatii similare pe care persoanele de langa mine le traiesc , imi revin ....si e greu! De ce? De ce? De ce? 

             In seara asta o amica de a mea sufera....si a ales sa sufere de una singura, desi poate ar fi fost mai bine sa nu stea singura cu gandurile ei. Unele persoane reactioneaza in mod total diferit de cum ai crede! Cateodata Dumnezeu te intareste atunci cand ai crede ca nu mai ai resurse....nu vreau sa ma paraseasca ajutorul divin niciodata!!!niciodata, am nevoie de el!

             Si eu am auzit de multe ori ca timpul le vindeca pe toate, dar sunt unele rani care pur si simplu nu vor sa se cicatrizeze, desi timpul trece si facem eforturi......poate vor trece, dar semnul acela tot ramane pe suflet! 

              De ce nu exista un manual pentru rezolvarea problemelor sufletului? ....pentru fiecare problema sa existe la sfarsitul manualului o cheie. Azi la radio vorbeau de un manual despre cum sa-ti inseli iubita fara ca ea sa afle; de ce nu un manual despre cum sa traiesti frumos, in armonie cu celalalt???

            Nu cred ca exista o solutie universal valabila pentru incercarile sufletului, fiecare isi rezolva probleme dupa cum simte...As vrea sa cred ca tot ce am facut pana acum a fost bine fiindca am facut intotdeauna ceea ce am simtit!

            Refuzam sa vedem unele lucruri desi sunt evidente, ne incapatanam sa credem ca noua nu ni se poate intampla un asemenea lucru....incercam sa ascundem tot printr-un zambet fortat, printr-un machiaj deosebit, un gest frumos, desi cand am inchis usa ne scurgem pe podeaua trupului sub greutatea durerii sufletului....dar toate trec si toate sunt cu un scop, de-ar aparea o data.

           Cand am auzit vocea amicei mele, o voce de o veselie fortata, usor plansa, am simtit cum retraiesc acel sentiment prin care am trecut si eu......voiam sa o mint, dar ma minteam pe mine!.....sunt aici, la orice ora, indiferent de zi!