A dream came true...

"Se spune ca atunci cand Dumnezeu iti daruieste un cadou ti-l impacheteaza intr-o problema. Imi amintesc ca intr-un moment mai dificil din viata mea cineva imi povestea: daca strivesti masline...iese ulei; nu iese vin daca strugurii nu sunt presati; nici parfum nu poti face fara sa strivesti florile...Simti presiune in viata ta ? Asculta-ma bine! Dumnezeu scoate ce-i mai bun din tine!"

              Incerc sa-mi aduc aminte unde am citit aceste randuri. Nu sunt gandurile mele, nu le-am gasit la momentul potrivit pentru mine...desi chiar daca le-as fi citit, cu siguranta nu le-as fi trecut prin filtrul trairilor mele astfel incat sa reusesc sa inteleg sensul acestor vorbe. Acum au sens desi  uneori mi se pare ca sensul acela din planl mental as vrea sa coboare, sa se transforme in ceva concret! Teoretic am inteles ideea, dar practic nu vad nimic.....! Uneori consider ca toate au rostul lor.           

             Astfel, acum vreo 10 ani ma gaseam citind afisele cu tot felul de scoli de dans, imi doream atat de mult sa ajung si eu la un curs! M-am dus doar sa ma interesez la cel mai apropiat centru de casa mea, dar programul era tocmai pe dos pentru mine. In acea perioada eram studenta la zi, lucram si incercam sa mai petrec putinul timp liber cu cine se nimerea ....credeam ca totul e posibil dupa ce termini studiile! :(

             Dar visul meu s-a indeplinit, mult mai tarziu ce-i drept! Prima incercare a fost datorita unui coleg de serviciu; el impreuna cu o grup de fete si baieti m-au luat peste tot: la cursuri de dans, la petrecerile de dupa cursuri, la tot felul de evenimente organizate...dar parca nu ma integram! Asa ca am renuntat, cu gandul ca am doua picioare stangi si corpul ...o buturuga :))  Dar incercarea mea nu a luat sfarsit aici! In timp ce navigam pe internet am peste o pagina a unei scoli de dans din apropierea casei mele si am simtit ca la aceasta scoala de dans trebuie sa merg! In plus, intr-o seara m-am intalnit cu niste amice si, la o mica discutie, ele m-au anuntat ca se duc la o scoala de dansuri unde noi, cei care lucram in acelasi domeniu, avem reducere 50 % din abonament si ca marti se duc .....Astfel, ajung la ziua cu pricina si acolo ma intalnesc cu amicele mele. Am zis ca va fi ok avand in vedere ca macar cunosc cateva persoane, dar dupa prima ora pot sa spun ca de atunci abia astept urmatorul curs....ce e atat de interesant si placut?! ....probabil modul de predare, faptul ca acum sunt dispusa sa invat, dar in ritmul meu!

         Nici eu nu stiu exact, dar simt ca abia astept zilele de luni si miercuri ca sa ma duc la dansuri! E amazing cum un lucru atat de simplu iti poate schimba starea de spirit! Mai ales ca azi am fost si laudata! Ce bucurie am simti si cata incredere am capatat in cele doua picioare stangi si in acea buturuga! :))

         Sunt persoane care imi critica modul de a gandi, dar eu consider ca Dumnezeu iti da la timpul potrivit acel lucru pe care ti-l doresti, respectand niste conditii: sa stii ce vrei, sa vrei cu tarie si sa ai incredere in faptul ca atunci cand esti pregati, cu siguranta, se va intampla!

uneori mi-e greu sa inteleg de ce...

"Cel mai dureros lucru in dragoste e ca sufletul ti-l fura, de obicei, cel ce are mai putina nevoie de el." [I. L. Caragiale]

              De ce se intampla atatea lucruri? De ce atatea persoane in jurul meu sufera, fiecare din motive proprii? Incerc sa inteleg; uneori, suferintele mi se par mai mari decat poate suporta o persoana. As spune ca functioneaza principiul acela pe care l-am invatat candva la pedagogie sau la psihologie, dar nu mai stiu exact cum se numeste: pui copilul sa rezolve o problema usoara, apoi mai grea si, in final, o problema care ii depaseste nivelul;scopul ultimei probleme e ca rezolvand aceasta problema sa isi depasesca singur nivelul intelectual, pregatindu-l insa pentru viitoarele probleme. Oare asa e si in viata? Trebuie sa trecem prin situatii, pe care le auzeam la altii, mult prea dificile pt noi....care este sensul? Sa fim pregatiti pentru mai rau de atat. O sa fim oare nevoiti sa trecem prin situatii si mai grele? Mai grele de atat? Poate pentru unii probleme mele sunt banale, dar mie in momentul in care ma aflu mi se par covarsitoare. Uit de ele, dar, cand aud situatii similare pe care persoanele de langa mine le traiesc , imi revin ....si e greu! De ce? De ce? De ce? 

             In seara asta o amica de a mea sufera....si a ales sa sufere de una singura, desi poate ar fi fost mai bine sa nu stea singura cu gandurile ei. Unele persoane reactioneaza in mod total diferit de cum ai crede! Cateodata Dumnezeu te intareste atunci cand ai crede ca nu mai ai resurse....nu vreau sa ma paraseasca ajutorul divin niciodata!!!niciodata, am nevoie de el!

             Si eu am auzit de multe ori ca timpul le vindeca pe toate, dar sunt unele rani care pur si simplu nu vor sa se cicatrizeze, desi timpul trece si facem eforturi......poate vor trece, dar semnul acela tot ramane pe suflet! 

              De ce nu exista un manual pentru rezolvarea problemelor sufletului? ....pentru fiecare problema sa existe la sfarsitul manualului o cheie. Azi la radio vorbeau de un manual despre cum sa-ti inseli iubita fara ca ea sa afle; de ce nu un manual despre cum sa traiesti frumos, in armonie cu celalalt???

            Nu cred ca exista o solutie universal valabila pentru incercarile sufletului, fiecare isi rezolva probleme dupa cum simte...As vrea sa cred ca tot ce am facut pana acum a fost bine fiindca am facut intotdeauna ceea ce am simtit!

            Refuzam sa vedem unele lucruri desi sunt evidente, ne incapatanam sa credem ca noua nu ni se poate intampla un asemenea lucru....incercam sa ascundem tot printr-un zambet fortat, printr-un machiaj deosebit, un gest frumos, desi cand am inchis usa ne scurgem pe podeaua trupului sub greutatea durerii sufletului....dar toate trec si toate sunt cu un scop, de-ar aparea o data.

           Cand am auzit vocea amicei mele, o voce de o veselie fortata, usor plansa, am simtit cum retraiesc acel sentiment prin care am trecut si eu......voiam sa o mint, dar ma minteam pe mine!.....sunt aici, la orice ora, indiferent de zi!

Mos Nicolae....

            Pe unele bloguri deja au aparut concursuri cu Mos Nicolae!!! .....la unele, cerinta presupune a scrie a poveste trista/fericita in legatura cu aceasta sarbatoare.
            Pffuu, am rascolit amintirile din memoria mea afectiva in cautarea acelui moment perfect!  si....mi-a fost foarte greu, dar mi-au venit in minte cateva! Abia acum realizez ce copilarie frumoasa am avut si cat de mult s-au straduit parintii nostrii! Cand eram mica stiam doar sa cer, sa cer, sa plang daca nu obtineam ceea ce voiam! Dar parintii mei au stiut cum sa faca in asa fel incat sa nu simtim lipsa cadourilor dorite deoarece erau simple mofturi! Parintii mei au cernut mereu dorintele mele si.....sincer, nu stiu cum au reusit sa ma faca sa inteleg ca unele lucruri nu erau necesare, chiar nu am idee! As vrea sa fiu atat de priceputa in cresterea si educarea copiilor!