...multumesc mult!

         Rezolutia de Anul Nou pentru 2014 a vizat o schimbare la mine, in sensul sa primeze ceea ce simt, ceea ce vreau eu, pe scurt sa invat sa spun NU!
        Asadar, totul a inceput de la ziua mea de nastere pe care anul acesta am preferat sa o petrec altfel. In consecinta, am hotarat sa sarbatoresc intr-un cerc restrans: eu, parintele, dascalul de la biserica si 2-3 prietene. Ma urmarea gandul de a face o slujba de multumire de ziua mea de nastere si anul acesta am avut curajul sa ma duc la biserica si sa intreb daca se poate sa fac o aghiazma. Parintele a acceptat fara ezitare, fapt care mi-a umplut sufletul de bucurie. A fost cea mai frumoasa zi de nastere pentru sufletul meu, am simtit o bucurie care mi-a inundat sufletul si mi-a dat speranta si incredere pentru realizarea a tot ce mi-am propus. A fost un pas marunt, dar o mare realizare!
        Tot in stransa legatura cu apropierea mea de Divinitate, am vrut sa multumesc Domnului pentru tot binele care ma inconjoara, oamenii minunati care imi umplu existenta, si am zis sa incerc sa tin posturile de peste an, atat cat pot.
        Astfel, primul post pentru mine este cel al Pastelui, dar nu am reusit sa ma tin de cuvant decat partial si totusi...un ingeras trimis de Dumnezeu mi-a trezit gandul dintai.
        Fiind vineri, la serviciu urma sedinta si surpriza, seful nostru a hotarat sa fie una scurta si chiar sa plecam la ora 14.30...intr-o zi  minunata de primavara a fost cea mai frumoasa veste! Asadar, am plecat de la serviciu cu gandul sa ma duc la biserica din cartier pentru  participa la slujba pentru Sf. Maslu, fapt pe care l-am si facut. A fost decizia potrivita deoarece asa am ajuns sa vorbesc cu o doamna draguta care m-a ajutat sa-mi organizez faina, uleiul si lumanarile pe masa. Insa, dupa slujba, doamna a fost amabila si mi-a prezentat programul activitatilor si m-a incurajat sa vin sa ma marturisesc, desi nu tinusem postul corect. Si, asa am ajuns intr-o zi de sambata sa ma marturisesc cu o deplina seninatate...in acea biserica ma simt ca acasa, oamenii sunt atat de linistiti incat cred ca sunt intr-o alta lume! Daaa, m-am marturisit si chiar am fost sfatuita sa  iau aghiazma mare si apoi sa continuu postul si inainte de sarbatoarea Floriilor sa ma intorc sa ma marturisesc si sa iau Sfanta Impartasanie!...marturisesc ca nu m-am marturisit de vreo 4 ani si chiar imi lipsea acest lucrul!
        Am fost la doctor cu sufletul, l-am deschis si am pus pe tava toate temerile si nedumeririle mele!
Siii, nu e tot, am reusit, in sfarsit sa platesc o Liturghie...un alt lucru pe care il astept de mult timp!
         Daaa....sunt multe aspect pe care mi le-am dorit sa le fac, dar din nestiinta sau teama, am evitat sa le fac! A venit si ziua in care ingerasul mi-a aparut in cale si m-a indrumat spre ceea ce voiam sa fac, si chiar am reusit sa fac totul in doar 2 zile!
        Cum sa nu ai incredere in puterea Domnului?!...El iti trimite ajutoare care te conduc pe drumul care trebuie, cand trebuie. Din neant apar sanse, persoane, chiar necunoscute, care te ghideaza spre calea cea buna.
         Ii multumesc sefului meu fiindca ne-a scurtat sedinta , doamnei de la biserica si parintelui Mihai....va multumesc pentru ajutorul dat unui suflet insetat de Dumnezeu! Iti multumesc, Doamne!
        Simt o liniste in suflet si o mare incredere in mine, simt ca pot face mai mult si vreau sa incep calatoria spre o fiinta mai buna!
        Multumesc...un cuvant, dar care spus din inima la momentul potrivit deschide porti de mult inchise! Mi-am amintit de ceva citit intr-o carte numita Magia, scrisa de Rhonda Byrne: autoarea indemna sa practicam recunostinta, sa multumim delliberat si asa vom descoperi cum viata ni se poate schimba, cum va intra magia!
        Consider ca practicarea recunostintei fata de Dumnezeu si fata de semenii nostrii, un trai cu gandul la Decalog si pasirea pragului Casei Domnului (cat mai des cu putinta sau atat cat poate sufletul) ne-ar face sa traim frumos, in deplina impacare cu sine si cu ceilalti!